DE CE TU? INCA TU...?

 Cea mai frumoasa experienta (pana cand, poate inca sa vina)

Vorbind de mine am iubit o data o persoana foarte mult (sau putin asa cred si sper), credeam ca va fi o relatie momentana sau infinita… dar din partea lui nu simteam decat o atractie sexuala, joaca si adevaratii noi fara masti sau critici. Ne simteam bine impreuna cautand ca EU nu eram pe primul loc pentru-ca erau si alele la el, nu eram doar eu, erau prietenii/prietenele precum era si corect sa fie pe atunci.

Erau momente in care nu ma simteam in apele mele langa el pentru ca ma simteam o piedica nu un partener, erau careva actiuni ale lui pe care nu le aprobam, imi era frica ca se poate distruge si ca nu isi dadea seama. Deci asa cum dragostea mea era prea mare pentru el (cel putin asta spunea el) preferam sa il las si singur uneori (sau poate nu ar fi trebuit sa o fac? cum sa afli acum? CUM trebuia sa stiu atunci? ramane un punct de intrebare...???)

Mereu vroiam sa il incurajez dar si sa il salvez, singura inca nu am inteles de la ce si de la cine, dar din cauza asta a incercat sa ma lase de mai multe ori (hahah acum imi este amuzant).

Am sa fiu sincera, durea in toate cele 13 parti ale inimii. Nu intelegeam cu ce greseam si faceam in orice mod ca sa mi-l intorc, (chiar si prin mici minciuni sau prin prietenii lui )  nevoia mea de el era esentiala deci pana la sfarsit era nevoit sa ma conduca acasa sau sa accepte minciunelele mele si sa ma ajuta. Nu stiu daca din mila sau pentru ca stia adevarul dar nici el nu vroia in realitate sa ne despartim cu adevarat (asa mi se parea sau pare mie) doar ca nu o arata niciodata explicit.

Unii din prietenii lui erau afascinati de mine caci le tineam capul la un grup de barbati, adesea singura domnisoara, dar sa ii vad in unele situatii uneori ma amuza sau speria. Sa zicem ca era un tip de persoana care iubea sa experimeteze diferite substante si asta ma speria mult la el dar nu intr-atat de mult ca sa las balta ceea ce era intre noi.

ESTE GRESIT OARE sa ii lasi libertatea de a experimenta si de a fi liber, sa aleaga strada proprie fara ca sa il tachineze mereu cineva??? Din nou intrebari, si sint atat de multe... ca de exemplu DE CE a crezut ca l-am inselat cu unul din prietenii lui?? Asa ia zis unul din acesti amici.

Era inadmisibil, intolerabil... dar nu ma intrebat niciodata daca IL IUBESC... DAR I-AM ZISO EU IAR EL SA FACUT CA NU AUZIT, SAU POATE O PARTE DIN EL AVEA FRICA, SPER CA TOTUSI  PUTIN A FOST FERICIT SA STIE ASTA. Eu de la el nu am auzit acele magice cuvinte care au puterea de a schimba un om, si chiar de mi le spunea nu era sa il cred. Avea prea multe pe cap, stiam asta dar fiind inca o ‘copila’ cerseam atentia lui cand nu ii era de loc draga sa mi-o dea atunci.

Acum nu cersesc atentia nimanui, doar respectul. Posibil ca am invatat asta de la relatia cu el? Cine stie? Probabil, ma facut sa cresc, pot sa chem DRAGOSTE ceea ce am simtit pentru el? Nu, pentru ca nu am iubit pana si dupa el...

Cele 13 parti ale inimi care s-au despartit incetul cu incet cand l-am pierdut pe nelegiuire. Mereu m-am intrebat DE CE lucrurile au mers asa? Cand credeam ca ma apropiiam cat mai aproape de el si incepeam sa il inteleg si sa ii fiu sprijinul... 

Intrebari... ESTE OARE DRAGOSTEA FACUTA DOAR DIN INTREBARI?

Cuvinte imi vin in gand pe care vroiam sa i le zic. Vroiam putere de la inima ca sa il pot duce pana la stele, cautam raspunsuri grele. Vroiam sa castig orice razboi de mana impreuna cu el dar nu i-am spuso niciodata din frica, frica ca pentru el era prea greu si exhaustiv.

Dar poate ca aceasta a fost DRAGOSTEA MEA, ceea ce frica nu ma lasat sa exprim, acum frica nu mai persista in mine dar nu am cui spune aceste cuvinte si nici nu le simt. 

Acum dragostea pentu mine este cea unde a persistat mult timp o persoans cu care am impartit multe amintiri si pietenie si pat. Atata tot.

Adoram sa ma joc cu el, sa facem totul pe ascunzis, jocuri, nebunii si mult sex. In moduri diferite, cat mai amuzante dar ne mancam unul pe altul din priviri profunde unde ne intelegeam doar noi.

Cand ne-am reintilnit nu de mult am inteles ca totul a ramas cam tot asa, si era o senzatie stranie si periculoasa. Sintem la departare, fiecare si-a facut viata sa proprie si ambii intelegem ca nu se poate face mai mult decat ceea ce am si facut.

Dragostea nebuneasca atat cersita de mine nu mai era un obstacol, ne-am adorat si admirat corpurile schimbate, diferite de cand aveam 18 eu si 21 el, acum 27 eu si 31 el. 9 ani de schimbari, fizice, morale si psihologice, dar senzatii mai puternice si mai profunde.

Ceea ce mi se da greu este sa dorm cu cineva, inca din copilarie, urasc caldura emanata de cineva langa mine pentru-ca eu singura sint un foc de artificii, dar cu el era atat de usor, sa-l simt alaturi nu era o greutate dar alceva. Un CONFORT sau O PLACERE? Cand nu dormeam cu el era practic lipsa de o parte fondamentala. Insomnia mea era diferita cand eram cu el, dormeam mult si bine. Cate beneficii aveam de la noptile cu el, ca imi dadeam seama doar cand nu eram langa el.

A facut ceva ce nimeni nu-mi facuse in 25 de ani, imi pregatea micul dejun cand mie imi era frica sa si deschid ochii ca sa nu ma vada dimineata. Dar sa-mi spus o singura data ca eram urata, din contra imi spunea mereu 'cat de frumoasa esti,' atatea complimente auzeam, nu pot sa spun daca erau sincere sau o gluma dar ne cautand ca urasc complimentele, de la el le primeam cu placere adevarata.

Intrebari infinite: DE CE el? Si CE ESTE EL PENTRU MINE? IAR EU PENTRU EL? O frica nebuna de a auzi raspunsul, pentru ca cred ”o joaca, o comoditate sau iubire pura...”.

CUM functioneaza lucrurile astea barbat-femeie?

Sint eu cu probleme mentale? Cineva ma poate aduce la normalitate? 

SUNT NORMALA?

Nu am incetat sa ma gandesc la el nici cand aveam alte relatii pe care le numensc nesemnificative, nu mi-au lasat nimic, am uitat numele, famliile lor si cele mai frumoase momente ca si cele mai dizastruoase. NIMIC. ESTE OARE POSIBIL?

Ma apasa aceasta intrebare, DE CE altii sint ca niste umbre iar el este inca intr-una sau in mai multe din cele 13 parti ale inimii mele sau toate? DE CE simt o durere cand imi vine in minte si DE CE in acelasi timp imi apare un zambet pe buze? Atatea DE CE-URI?

Cine o sa-mi raspunda vreo data? Ar fi posibil sa o faca EL? Putin probabil… ar fi mai probabil sa-mi spuna ca eu poate AM FOST o comoditate.

Este atat de oarba si proasta IUBIREA? Dar nimic nu este mai puternic ca ea!

Cersim DRAGOSTE. Cine sunt eu? Cine este el? Dar EL este și a fost linia de finiș.

De aia vreau sa termin cu aceste versuri gasite intimplator dar imi par apropiate:

"Te iert ca m-ai iubit ca pe un popas de lungi taceri si vremuri disparute,

Asemeni lor, si eu, cu vorbe mute, te iert ca m-ai iubit de bun ramas.

Ca o absenta in care creste fum, mintind frumos, te mai aud prin semne, cand timpul cerne visuri peste perne; te iert ca esti in ieri, si nu in ACUM."