DUREREA, IL DOLORE, LE DOULEUR, THE PAIN, 고통’GOTONG’, 痛み’ITAMI’…


Prima experienta si cea mai dezastruoasa si dezgustatoare:DE CE EU SI MIE?

De prea tanara am intrat in rolul iubitei unei persoane carui nici nu-i mai tin minte nici numele spre fericire, o dragoste bolnava. Eu nu stiam ce inseamna o relatie sau sa fii iubita cuiva, am fost obligata sa cunosc acest lucru prin violenza si santaje.

Imi asum multe responsabilitati, ca nu am fost mai cutajoasa, ca nu am vorbit ci am stat in mainile unui imbecil care ma tratat ca pe un obiect de placere si divertisment.

De ce scriu asta acum? Vorbind de dragoste vroiam sa incep cu ceva mai dragut, mai dulce si care inca este marele meu punct de intrebare! Acum este timpul realitatii.

Dar inceputul a fost asta... dureros si plin de dezamagiri.Violenta atat sexuală cat si fizica. Probabil, asa si cum era si este, toti ma intrebau de ce nu am fugit, de nu l-am denuntat. Am facut orice sa ma protejez, eram singura si speriata... ce poate face un copil impotriva la un barbat? Cand nici tatal sau politia iti acorda atentia? Din nou, DE CE MIE? DE CE in general se intimpla aceste lucruri? Pentru ca noi femeile (copilele) sintem naive si slabe in unele cazuri in timp ce in altele am reusi sa intoarcem lumea.

Pe de alta parte ma gandesc cate de alde mine au indurat asa tip de umilinta intr-o tara atat de MICA si cu asemeni asteptari MICI, caci nu ca ai mari alegeri, educatia si cultura barbateasca a ramas la fel ca 50 de ani in urma, ma refer la generatia mamei mele. Jumate de secol in urma. Totul depinde de parinti, daca ei au fost educati bine atunci si copii lor vor fi educati bine. In cazul meu am avut niste bunei de exemplu care sint carturari, profesori si care imi dadeau lectii de eticheta, de cum este mai bine sa te tratezi pe tine si pe altii sa ii tratezi exact asa cum ai vrea sa fii tu tatata. Ca sa fie clar: 2 erau profesori iar doi sefi pe personalul din niste fabrici care nu mai exista de 20 de ani. Parintii mei la fel mereu s-au comportat corect cu mine si mi-au dat o educatie de exemplu, mama si tata mai intaii profesori apoi cu a doua diploma mama secretara in primarie si tata viceprimar. Nu scriu asta ca sa ma laud ci ca sa intelegeti.

Pe timp ce eu adolescenta, copil de exemplu la scoala si cunoscuta de toti pentru familia mea, el ma luat la ochi si pana acolo a fost. Ani de chin, jale, batai si batjocora. Dar AM MERITAT EU ASTA oare? Este o intrebare care inca imi sta in gand si ma tortura. Dar raspunsul dat de psiholog si psihiatru au fost ferm NU!

Deci DE CE a trebuit sa indur un nas rupt, un deget rupt, pumni si taiare de vine ?

Pentru ca eram mica si speriata si stiam ca nimeni nu ma va salva decat eu.

Sint FEMEIE, sint propria mea salvare. Si m-am salvat, singura si fara nici o teama deja. Caci trecusem deja prin iad, DE CE SA MA MAI TEM? Raspunsul meu interior era poate doar sa ma omoare, mai mult nu poate sa-mi faca nimic. Deci sau accepta sfarsitul sau lupt cu dintii.

Dragi femei, domnisoare, fetite: fiti puternice si nu lasati pe nimeni sa va ia LIBERTATEA si STIMA PROPRIE. Fiti stanci. Fiti ploaie ca sa lunece raul. Fiti vant ca sa alunge necazurile si persoanele gresite de langa voi.

Commenti

Post popolari in questo blog

La morte

Non perdonarmi

EMOZIONI REPRESSE